Periartrita scapulohumerala

Periartrita scapulohumerala - umărul drept

Periartrita scapulohumerală este un termen folosit pentru un grup de procese patologice localizate la nivelul umărului şi care afectează structurile periarticulare: ligamente, capsulă articulară, tendoane, burse şi muşchi.

Ce este periartrita scapulohumerală?

Periartrita scapulohumerală este un termen folosit pentru un grup de procese patologice localizate la nivelul umărului şi care afectează structurile periarticulare: ligamente, capsulă articulară, tendoane, burse şi muşchi. Afectarea articulară propriu-zisă se limitează mai ales la nivelul articulaţiilor acromioclaviculară şi sternoclaviculară, deoarece articulaţia scapulohumerală nu ajunge de obicei, prin ea insăşi, să determine disfuncţionalităţi.

Este intalnită la ambele sexe, la subiecţii activi, dar cu incidenţă maximă la cei peste 40 de ani.

În cadrul PSH se regăsesc  următoarele 6 entităţi clinice:
1. sindromul de împingere (impingement syndrome)
2. sindromul supraspinosului (tendinita degenerativă)
3. tendinita bicipitala
4. tendinita calcifiantă şi bursita subacromio-subdeltoidiană
5. capsulita adezivă
6. umărul pseudoparalitic

Etiopatogenia PSH (principalele cauze de producere a PSH)

-traumatismele şi microtraumatismele repetate
-expunerea repetată la frig
-factori favorizanţi ce ţin de sistemul nervos (afecţiuni ale sistemul nervos central: accident vascular cerebral, boala Parkinson, traumatism cerebral, sindrom talamic) si afecţiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgie cervico-brahiala, zona zoster)
-afecţiuni ale organelor intratoracice care pot favoriza pe cale reflexă dezvoltarea unei PSH (TBC pulmonară apicală, IMA, intervenţii chirurgicale intratoracice etc).

Tratement

PSH reprezintă unul dintre domeniile patologiei musculoscheletale în care terapia fizicală deține un rol primordial, indiferent de stadiul afecțiunii – acut, subacut sau cronic. Periartrita scapulohumerală se prezintă sub diverse forme clinice, iar în funcție de substratul patologic, atitudinile terapeutice diferă, tocmai din acest motiv este importantă prezentarea la medic și investigarea completă și corectă.

Prezentarea precoce la consulţia de specialitate este importantă pentru intervenţia terapeutică promptă şi prevenirea complicațiilor ce pot apărea. Pacientul trebuie informat despre evoluţia naturală a bolii, respectiv despre factorii favorizanţi şi predispozanţi.

Obiectivele recuperării vor viza:

  • diminuarea durerii și a inflamației,
  • redobândirea funcționalității,
  • refacerea forței musculare,
  • refacerea stabilității și mobilității articulației umărului.

Mijloacele terapeutice în recuperearea pacienților cu periartrită scapulohumerală cuprind:

  • tratamentul medicamentos,
  • kinetoterapia,
  • proceduri de electroterapie (terapia laser, terapia cu unde de șoc, ultrasonoterapia, undele scurte, curenții interferențiali),
  • termoterapia (aplicatia de căldură după faza acută),
  • terapia ocupațională,
  • masajul și hidrokinetoterapia,
  • tratamentul chirurgical, în unele cazuri.
Share:

Leave a Reply

Translate »